Odată cu sosirea iernii, rata de deteriorare a sticlei călite (în special în aer liber) este cu 0,2% mai mare decât în sezoanele precedente. Sticla călită este un tip de sticlă precomprimată. Are stres de compresiune pe suprafață și stres de tracțiune în interior. În mod normal, sticla este într-o stare de echilibru de forță. Dar există o cantitate mică de impurități în materiile prime din sticlă.
Odată cu prelungirea timpului și diferența mare de temperatură dintre zi și noapte în timpul iernii, va avea loc tranziția de fază și volumul va crește. În special atunci când temperatura interioară este ridicată și temperatura exterioară este scăzută, temperatura din interiorul și din exteriorul sticlei de pe fereastră este diferită, ceea ce poate perturba echilibrul tensiunilor de compresiune și tracțiune din sticla călită și poate determina să se rupă de la sine. Se numește autoexplozie în industrie.
Pentru a îmbunătăți randamentul sticlei călite, trebuie atinse următoarele puncte:
1, Sticla trebuie tăiată înainte de călire. Calitatea șlefuirii marginilor sticlei joacă un rol decisiv în randamentul produselor temperate. La tăierea sticlei, la margini vor rămâne crăpături mici și fine, care sunt aproape invizibile cu ochiul liber. Scopul șlefuirii muchiilor este dublu: în primul rând, este plăcută din punct de vedere estetic și, în al doilea rând, este de a preveni spargerea în timpul călirii și de a îmbunătăți randamentul produselor din sticlă călită.
2, Reglați parametrii procesului pentru temperare. Principalii parametri ai procesului pentru călire sunt temperatura de încălzire, timpul de încălzire, timpul presiunii vântului pentru călirea răcirii și timpul de răcire. Temperatura de revenire este invers proporțională cu timpul de încălzire, iar cu cât temperatura este mai mare, cu atât timpul de încălzire este mai scurt. Cu toate acestea, la călirea sticlei cu o grosime de peste 12 mm, dacă temperatura cuptorului este prea mare, este ușor să explodeze în interiorul cuptorului. Desigur, există multe motive pentru explozia cuptorului, iar setarea temperaturii cuptorului prea mare este motivul principal. Se recomandă să setați temperatura cuptorului la aproximativ 665 de grade Celsius și să prelungiți timpul de încălzire în mod corespunzător atunci când temperați sticla cu o grosime de 12 mm sau mai mult. După determinarea temperaturii, este necesar să alegeți un timp de încălzire rezonabil, de obicei în jur de 40 de secunde pe milimetru. Cu toate acestea, la călirea panourilor mari de sticlă, este necesar un timp suplimentar de încălzire de 10%, iar la călirea sticlei cu găuri sau colțuri, este necesar și un timp suplimentar de încălzire de 10%. Stăpânirea dialectică a timpului și temperaturii de încălzire este foarte importantă și este, de asemenea, cheia pentru îmbunătățirea randamentului produselor din sticlă călită.
3, importanța încălzirii uniforme a sticlei. Sticla este de fapt un cub cu 4 laturi și 6 fețe. Încălzirea suprafețelor superioare și inferioare de sticlă este relativ lentă. Când se temperează panouri mari de sticlă, mijlocul sticlei este adesea încălzit cel mai lent. Uneori, sticla călită va forma o formă de oală (în special pentru panourile mari de sticlă care sunt aproape de un pătrat). Acest lucru se datorează faptului că încălzirea marginilor este prea rapidă, iar încălzirea mijlocului este prea lentă, ceea ce înseamnă că, după ce s-a terminat încălzirea, temperatura marginilor paharului este mult mai mare decât cea a mijlocului paharului. Pentru a obține o încălzire uniformă a panourilor mari de sticlă, cel mai bine este să setați temperatura cuptorului la o curbă de încălzire (orizontală) unde temperatura din mijloc este cu 10 grade mai mare decât temperatura setată și temperatura de la margini este cu 10 grade mai mică decât temperatura setata. Sticla călită produsă în acest mod are atât dimensiunea uniformă a particulelor, cât și uniformitate.
